Recunoștință

Există oameni cărora le datorăm mai mult decât ne amintim.

Un cuvânt.

O șansă.

O încurajare.

O mână întinsă la momentul potrivit.

De multe ori mergem mai departe atât de grăbiți, încât uităm să privim înapoi.

Uităm să spunem mulțumesc.

Uităm să ne scoatem pălăria în fața celor care au lăsat lumină pe drumul nostru.

Poate că recunoștința nu înseamnă să întorci un favor.

Poate că înseamnă doar să nu uiți.

Să nu uiți omul care a crezut în tine.

Omul care te-a ridicat când ai căzut.

Omul care a văzut ceva bun în tine înainte să vezi tu însuți.

Trăim într-o lume în care se vorbește mult despre succes.

Prea puțin despre recunoștință.

Și poate că adevărata măsură a unui om nu este cât de sus ajunge.

Ci câți oameni își amintește pe drum.

Astăzi îmi scot pălăria.

În fața tuturor celor care au lăsat o urmă frumoasă în viața mea.

Pentru că nimeni nu ajunge singur nicăieri.

Lucica Barbu

Între oameni. Cu sens și viziune.